“Dărâm toate zidurile pe care le-am ridicat împotriva Iubirii
Mă deschid, mă înclin precum floarea Soarelui în chipul Luminii.
Mă las în voia Vântului
Să mă ducă acasă în inima calmă a Apei
Îmi zumzăie urechile a rai
Închid ochii și se deschide o lume nouă, neatinsă
Glasul păsărilor paradisului meu interior,
Armonie Sonoră.
Penița Păcii îmi vibrează în mână
Curge mana prin cerneala iubirii
Soare sunt când Scriu
Cinste Darului care m-a ales.
Mulțumesc.”

AncaVlaicuPoezie