E 1 aprilie și am ieșit la cafeneaua mea preferată din cartierul meu. De aici îți scriu, îmi scriu. Beau un long black cu ‘note de mango și trandafir’, dar tot ce simt eu personal, clar, crisp and curat, sunt notele de recunoștință pentru lumea ce mi-a fost și îmi este cafeaua de specialitate. Muzica cântă un soft blues americănesc care îmi încălzește din locurile înghețate ale inimii, trecând cu Precizie, pe acolo pe unde am suferit pe vremea când umblam cu ea larg deschisă prin lume, pe toate străzile tinereții, cu prea puțin Discernământ deschis.

Găsesc trecerea de la o identitate profesională la alta extrem de provocatoare și purificatoare.

A scrie în mediumul de jurnal e felul în care eu fac claritate și coerență din toate cele ce le trăiesc și mă susțin să perseverez în schimbările care le descopăr prin inima mea, pentru inima mea. Din acest loc interior, eu fac schimbări.

Sunt câteva schimbări pe care aproape că le-am făcut, dar de la Constricția pe care o simțeam în corp, și aventurându-mă în sinceritățile interioare, am ajuns să mă răzgândesc pentru că realizam că ceea ce voiam să fac venea din ego, din comparație cu ceilalți, din dorința de a fi de succes, să încerc și eu să replic ceea ce au săvârșit alții.

Apropo, crezi că social media a fost creată din intenția/ umbra de Comparație-Opinie? Foarte puține conturi am găsit care nu îmi dau o stare de greață-gelozie, care mă inspiră și mă învață. Of, și cât de mult timp și energie am irosit și eu personal pe inițiative absolut inutile.

Sau okay, fie, toate au dus la descoperirea că nu îmi urmez Inițiativa inimii, ci marele zgomot aka Umbra Distragerii. Starea mea emoțională se degradează când excesez în consumul de informație bazată pe intențiile fricii.

Unii oameni se întreabă cum diferențiezi autenticitatea de non-valoare.

Alții dorm, fără a utiliza câtuși de puțin bagheta magică a Discriminării.

Toți acești oameni sunt bineînțeles părți ale mele, unele mai buimace, altele mai treze. Dar sunt mândră de mine că sunt în strădania sufletului de a A FI OM, care-i poate cea mai șmecheră chestie din univers.

Cu cât relația mea cu corpul e mai intimă, cu atât mă administrez mai coerent. Coerența o ador, îmi provoacă Pace. Pace pe toate planurile.

Starea mea emoțională de pe zi îmi dictează starea astrală pe când dorm. Ce bine mă odihnesc când am petrecut ziua în gratitudine, acționând moment de moment pe baza Încrederii, Intuiției, Inspirației personale. Am început să practic întrebările de sine – ex. ce m-ar ajuta să mă simt mai bine? cum pot să trăiesc o zi excepțională? ce mi-ar aduce bucurie azi? Ce voiește inima mea azi? ce pot să fac să mă simt specială azi?

Inovez tot felul de întrebări către sinele meu care să mă susțină să mențin o stare generală pro fericire, simplitate, sinceritate. Asta mă și provoacă să fiu cât mai prezentă.

Ce urâcios visez și dorm, când sunt pierdută în Disatisfacție, Dezamăgire. Dar tot eu m-am lăsat să ajung acolo, prin cum și pe ce am ales să mă focusez.

Ce am de gând să îmi neg azi? Căci tocmai aceeea vreau să îmi ofer!

Negarea e o temă enormous în viața mea. Uitându-mă la surioara mea, în perioada ei de senior adolescent, îmi amintesc și încerc să fac pace cu faptul că oricât de mult aș vrea acum să mă fii opus anumitor fărădelegeri, pur și simplu mi-am exprimat nivelul de conștiință de atunci, am făcut cât am putut, cu educația ce o aveam. Educația sufletului, educația spirituală, educația bunului simț.

Adică și eu am făcut rău altor oameni. Și cum să dau drumul la robinetul iertării de sine?

Și astăzi o să îmi neg oportunitatea de a mă ierta? de a face pace cu trecutul? Poate chiar aici, e cheia să mă instalez complet în identitatea mea nouă, care de fapt vine din personalitatea mea autentică. Îmi dădui singură goosebumps, scriindu-mă și citindu-mă.

Sufita mea interioară mă cheamă deja de mult spre un alt mod de a primi și privi lumea. Dacă îl caut pe Dumnezeu în oameni, îl găsesc. Dacă caut altceva, aceea găsesc.

Vreau să învăț să fiu sinceră cu mine, fără să mai fiu severă. Sinceritate fără severitate, Sinceritate cu Umanitate.

Aș fi vrut să scriu că sunt un maestru dobândit. Dar iată, sunt un simplu om, care se caută pe sine, într-o călătorie de înflorit în Iubirea din inima sa.

Te salut, călătorule cititor!